Lansarea noii traduceri comentate a "Evangheliei după Ioan", realizate de către Dl Cristian Bădiliţă

          Duminică, 14 februarie 2010, a avut loc, la Teatrul Naţional din Bucureşti, lansarea noii traduceri comentate a „Evangheliei după Ioan”, realizate de către Dl Cristian Bădiliţă şi finanţate de Fundaţia Culturală Erbiceanu. Evenimentul a avut loc în foaierul Sălii Atelier, după prelegerea cu titlul De ce avem nevoie de o nouă traducere a „Septuagintei” şi a „Noului Testament”?, susţinută de Dl Cristian Bădiliţă, în Sala Atelier a TNB, în cadrul Conferinţelor Teatrului Naţional. În cadrul lansării au luat cuvântul: Dl Cristian Bădiliţă, Dna Francisca Băltăceanu şi Dl Constantin Laurenţiu Erbiceanu. Dna Ilinca Tomoroveanu a vorbit în calitate de gazdă, iar Dl Victor Rebengiuc a recitat câteva pasaje din „Evanghelia după Ioan”, în traducerea Dlui Cristian Bădiliţă. 

          Redăm, în continuare, cuvântul rostit de Dl Constantin Laurenţiu Erbiceanu, Preşedintele Fundaţiei Culturale Erbiceanu: 

          Aflând că am fost invitat să iau azi cuvântul la lansarea acestei noi traduceri a „Evangheliei după Ioan”, o veche prietenă a exclamat: „Nu ştiam că te preocupă şi teologia!”.
          Evident că teologia creştină m-a interesat dintotdeauna, dat fiind şi tradiţia lăsată familiei de străbunicul meu, academicianul Constantin Erbiceanu (1838-1913), care a fost istoric, elenist, teolog şi chiar muzicolog. M-au interesat scrierile acestui „deschizător de drumuri”, după cum l-au caracterizat atât Vasile Pârvan, în discursul de recepţie la Academia Română, cât şi Andrei Pippidi, în frumoasa postfaţă la noua ediţie anastatică a volumului „Cronicari Greci care au scris despre Ţările Române în Epoca fanariotă”, apărută prin grija mea la Editura Cronicar, în 2003. Lucrarea cea mai importantă a străbunicului rămâne „Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei”. M-a interesat însă, în mod deosebit, şi lucrarea „Ulfila sau starea creştinismului în Dacia”, publicată în 1898. Personajul, ilustru şi azi în literatura germană, s-a născut la Romula, în Oltenia, în anul 311, încât ar trebui să comemorăm anul viitor 1700 ani de la naşterea sa! De numele lui se leagă crearea alfabetului gotic medieval, traducerea Bibliei (primul text literar în germana veche) şi creştinarea triburilor gotice. Începând din veacul al XVII-lea, Biblia „Codex argenteus” se află la Biblioteca Universităţii din Uppsala. Ca o scurtă paranteză, am şi o mică întâmplare personală. Curios din fire, m-am dus, în vara anului 2002, la Biblioteca Carolina Rediviva din Uppsala şi am solicitat să-mi fie permis să văd Biblia. La întrebarea privind motivul interesului meu, am rostit cele de mai sus, la care pe un ton glumeţ mi s-a replicat ca nu cumva să o revendic, fiind originară de pe teritoriul actualei Românii. Poate va reuşi domnul Bădiliţă, pe care îl voi sprijini în continuare, să facă un efort în sensul rememorării acestei figuri născute pe teritoriul românesc, atrăgând în acţiune şi partea germană.
          Dintre itinerariile semnificative pe care le-am întreprins mânat şi de interesul pentru teologie, amintesc călătoriile în Ţara Sfântă, din anii 1984 şi 1989. La Sinai, am aflat că la Mănăstirea Sfânta Ecaterina dăinuie cel de-al şaptelea trib aşa-zis beduin, de fapt format din urmaşi ai ţăranilor valahi şi moldoveni trimişi de domnitorii români ca fraţi laici, vreme de două secole după căderea Constantinopolului. Intenţionez să-mi completez cunoştintele despre agitata regiune printr-o nouă călătorie, luna viitoare, în Siria (de pildă, la Maalula, unde localnicii vorbesc încă limba aramaică, pe care a vorbit-o şi Iisus Hristos), Liban şi Iordania.
          Întrucât doresc ca amintirea înaintaşilor mei să rămână vie, am creeat, la sfârşitul anului 2008, Fundaţia Culturală Erbiceanu, avându-l ca Preşedinte de onoare pe profesorul Neagu Djuvara, care m-a şi încurajat în acest demers. Printre scopurile Fundaţiei se numără încurajarea realizărilor româneşti din domeniile muzicii, istoriei, geniului civil, ştiinţelor juridice şi eticii în viaţa publică. În 2009 am acordat, în cadrul Concursului Internaţional „George Enescu”, celui mai bine clasat pianist român, Premiul „Constanţa Erbiceanu”.
          Aflasem de acum câţiva ani de proiectul unei noi traduceri a „Septuagintei”, de la prietenul meu, regretatul Gheorghe Ceauşescu. Dar abia anul trecut, vicepreşedintele Fundaţiei Culturale Erbiceanu, istoricul Filip-Lucian Iorga, mi-a atras atenţia asupra traducerii „Evangheliei după Ioan”, realizate de către domnul Cristian Bădiliţă, convingându-mă să participăm la finanţarea acestui superb proiect. În acest an vom sprijini şi publicarea volumului trilingv (engleză, franceză, italiană) intitulat „Patristique et oecuménisme”, îngrijit tot de domnul Bădiliţă şi care va apărea la Editurile Beauchesne din Paris şi Galaxia Gutenberg din România, iar pe viitor vom participa probabil şi la publicarea traducerii moderne a „Apocalipsei lui Ioan”, parte a aceluiaşi proiect coordonat de către Dl Bădiliţă.
          Ultima dintre scrierile sinoptice, „Evanghelia după Ioan” reprezintă o încununare a vieţii şi a învăţăturii lui Iisus Hristos. Venită din partea unuia dintre cei mai apropiaţi apostoli ai lui Hristos şi care, prin viaţa sa, a menţinut continuitatea apostolică între ucenicii direcţi ai Mântuitorului şi Părinţii Bisericii creştine, a patra evanghelie reflectă firea poetică, contemplativă a autorului. Dacă „Evanghelia după Matei” face trecerea de la Legea Veche iudaică la cea Nouă creştină, „Evanghelia după Ioan” este probabil cartea cea mai accesibilă cititorului care încearcă să pătrundă duhul creştinismului, aşa cum este înţeles de Ioan în viaţa lui Hristos: blândeţe, iubire. Noua traducere a acestei scrieri întăreşte seducţia simplităţii şi ne avertizează, totodată, că lucrurile profunde sunt întotdeauna cele simple. Atât de simple încât nu ne vine să credem că sunt adevărate.
          Noua traducere în româneşte a „Evangheliei după Ioan” hrăneşte credinţa în triumful Binelui şi al Adevărului, o credinţă de care noi, românii, avem mare nevoie astăzi, în faţa manifestării agresive a postmodernităţii.
          Prin contribuţia Fundaţiei pe care o conduc, doresc să aduc un omagiu străbunicului meu şi să mulţumesc Providenţei pentru că numele Fundaţiei Culturale Erbiceanu va rămâne legat de o ctitorie fundamentală pentru cultura română. 

          În cadrul aceleiaşi lansări, Dl Cristian Bădiliţă a adresat următorul cuvânt de mulţumire: Vreau să mulţumesc domnului Constantin Laurenţiu Erbiceanu, preşedintele Fundaţiei Culturale Erbiceanu, şi domnului Filip-Lucian Iorga, vicepreşedintele Fundaţiei, care imediat au „pus umărul” când au simţit că ajunsesem într-un anumit impas şi m-au ajutat să trec dincolo de Rubicon. 

          Luni, 15 februarie 2010, Dl Cristian Bădiliţă a făcut o vizită la sediul Fundaţiei Culturale Erbiceanu, în cursul căreia a avut loc semnarea contractului de sponsorizare a editării volumului trilingv Patristique et oecuménisme. Vizita a continuat cu un cocktail oferit de Preşedintele Fundaţiei în cinstea Dlui Bădiliţă şi onorat de prezenţa mai multor prieteni ai Fundaţiei.